Fără nici un dubiu, De Anima este una din ultimele scrieri ale lui Aristotel, împreună cu Scurte Tratate despre Istoria Naturală (Parva Naturalia) – titlul corect ar fi, de fapt, „Scurte Tratate despre Istoria Psihică“ -, care sunt direct legate de el, fiindu-i aproape apendice.
Orice-ar spune filologii, oricât de mari ar fi ei, unitatea de compoziţie este evidentă. Tratatul decurge clar şi ordonat – mai mult decât alte scrieri ale lui Aristotel, aşa cum au ajuns până la noi -, până la mijlocul cărţii 3.
Cartea 1 este dedicată, după cum obişnuieşte autorul, atât definirii problemei şi-a dificultăţilor şi aporiilor ei, cât şi expunerii şi criticii teoriilor anterioare. Formulele folosite aici pregătesc, sau introduc, ideile care Read the rest of this entry »
